...Via alegeri ... Se apropie clipa in care "toti" cetatenii "onorabili" ai acestei tari isi vor desemna si exprima, in mod liber, convingerile si credintele politice; asta doar in speranta unui "maine" mai prosper. Campaniile electorale din tara noastra sunt de fapt, in esenta, doar mobilizari convertitoare ideologico-morale la un ideal ravnit... In acest stat in care candidatii promit pamanturi "ruralistilor" si salarii incomensurabile "urbanistilor" bugetari fara simtul constiintei sau al responsabilitatii activat ca acele pamanturi sunt cerute si "acordate" in mod si in interes pur individual; si ca acei indivizi care pretind salarii augmentate vor muncii cu aceeasi lipsa de responsabilitate sau de constiinciozitate ca si pana acum; acei candidati sunt (pe deasupra) in postura de fata deoarece si ei la randul lor spera sa le fie mai bine si sa traiasca mai comod decat inainte in cizmarii si fabrici de conserve... Speranta si tendinta catre un trai mai bun, fara munca (fizica ori mentala), fara responsabilitati (decat parte din cele civice) cu resurse materiale din belsug este intr-adevar o realitate ravnita in mod general si "demna" de a fi luata in considerare...
Iar poporul nu va avea o alta optiune: va trebui sa-i aleaga pe cei care, poate, promit mai mult sau care sunt mai "competenti", daca poate fi vorba de competenta intr-un astfel de (intreg)sistem damnat... E intr-adevar o idee accesibil de a fi considerata jalnica: "vom vota pe cel mai putin corupt dintre corupti". Vom alege cel mai slabi dintre calai, vom opta pentru teava cea mai putin fisurata ...
Sau vom vota in alb ... Aceasta optiune, prea putin luata in considerare de concetatenii nostri ( romanii vor vota neconditionat doar pentru a nu iesi ungurii la putere, unguri, la randul lor vor vota contra romanilor -ca poate anul asta e al lor-, liberalii - ca sa nu fie castigatori taranistii, etc. ), poate trage un important si rezonant semnal de trezire a constiintei partilor concurente asupra cauzei reale pentru care ei lupta - o consecinta ce va exprima temeiul concuretei-. E bizar sa observi o natiune intreaga de oameni simpli luptandu-se , intr-un stat democratic, cu soldatii aceleiasi natiuni. Aceasta prezumtie nu poate avea o motivatie plauzibila sau, macar, pertinenta, iar repercursiunea (desigur, ironica) -o sarcina a catastrofei cauzate...
Construind un scenariu, de bun simt, doar, in care "personajul principal" ar fi un procentaj al voturilor, de peste 40% in alb, imi imaginez babilonia si tulburarea autoritatilor care se vad in sfarsit in fata pseudo-evitabilului... In mod evident, nu exista o modalitate de pedepsire sau de obligare a unei treimi din populatia cu drept de vot... si atunci ce ar face aceia in a caror maini ne incredintam persuasiunea intr-un viitor decent ...
Votul in ALB este o optiune ?! Exista sansa indreptarii unor greseli persistente?!
9/30/2009
9/18/2009
awkward freakin' situation ...
ma gasesc intr-o situatiune foarte aiurea ... cea mai aiurea situatiune ... si ma gandesc: ce bine ar fi sa existe o carte care sa-ti spuna exact ce e cel mai bine sa faci in situatiile dificile si obscure ale vietii ! desi, cu siguranta ar fi mai bine sa nu existe situatii dificile deloc ! dar exista ... si deci: din aceasta conjunctura stranie (dpdv sentimental) am decis sa, incerc cel putin, sa ies prin eschivare... si prin aceasta modalitate sunt cel mai sigur ca se poate para orice "cupa de cucuta" si "pumnal" ascutit cu care destinul sta la panda sa ni-l introduca in pieptul fraged ...
... sugestiile sunt oricand dar mai ales acum foarte bine venite ...
Acum din punct de vedere estetic al blogului meu: dupa o lunga tacere sa vin cu aceasta postare a carui calitate patetica este evidenta... not a good think to do! dar imi asum raspunderea si voi suporta consecintele ... sau ma voi sustrage din nou ...
Beatles - If I feel
If I fell in love with you,
Would you promise to be true
And help me understand?
'Cause I've been in love before
And I found that love was more
Than just holdin' hands.
If I give my heart
To you,
I must be sure
From the very start
That you
Would love me more than her.
If I trust in you
Oh, please,
Don't run and hide.
If I love you too
Oh, please,
Don't hurt my pride like her
'Cause I couldn't stand the pain
And I
Would be sad if our new love
Was in vain.
So I hope you see
That I
Would love to love you
And that she
Will cry
When she learns we are two
'Cause I couldn't stand the pain
And I
Would be sad if our new love
Was in vain.
So I hope you see
That I
Would love to love you
And that she
Will cry
When she learns we are two.
If I fell in love with you.
... sugestiile sunt oricand dar mai ales acum foarte bine venite ...
Acum din punct de vedere estetic al blogului meu: dupa o lunga tacere sa vin cu aceasta postare a carui calitate patetica este evidenta... not a good think to do! dar imi asum raspunderea si voi suporta consecintele ... sau ma voi sustrage din nou ...
Beatles - If I feel
If I fell in love with you,
Would you promise to be true
And help me understand?
'Cause I've been in love before
And I found that love was more
Than just holdin' hands.
If I give my heart
To you,
I must be sure
From the very start
That you
Would love me more than her.
If I trust in you
Oh, please,
Don't run and hide.
If I love you too
Oh, please,
Don't hurt my pride like her
'Cause I couldn't stand the pain
And I
Would be sad if our new love
Was in vain.
So I hope you see
That I
Would love to love you
And that she
Will cry
When she learns we are two
'Cause I couldn't stand the pain
And I
Would be sad if our new love
Was in vain.
So I hope you see
That I
Would love to love you
And that she
Will cry
When she learns we are two.
If I fell in love with you.
8/19/2009
... am inceput sa scriu referitor la unele carti si filme care ,poate, m-au marcat, poate doar le-am agreat dar care cu siguranta mi-au trezit sau amplificat niste sentimente noi sau, respectiv, neexperimentate de mult. Am "plagiat" ideea din blogul unei prietene ( Raluca Blaga, ex.Balan, a.k.a. Ralucutza) ~ http://ralucablaga.blogspot.com/ ~, pe care va indemn sa intrati sau sa-l vizitati zilnic; veti gasi lucruri cel putin interesante. Tind sa cred ca aceste postari incita sau starnesc interesaul pentru niste carti/filme care la un moment dat au provocat anumite stari, au construit sau remarcat conceptii, au dezvoltat perceptii si au ajutat sa prinda viata unele sentimente si ganduri, poate de mult, ingropate.
Si daca tot veni vorba despre viata si moarte, chiar daca a unor sentimente, care nu pot muri ci doar noi le putem ingropa inconstienti de faptul ca ele inca mai respira si ca valvele arterelor inca se deschid si inchid la intervale egale de timp; atata timp cat am adus in discutie sepulturi si inhumari sa-l mentionam pe "Generalul armatei moarte" a lui Ismail Kadare care primeste nobila si inalta misiune de a-si exhuma intreaga armata rapusa in "ultimul razboi" cu Albania.
Generalul
... este una din cartile care trebuie recitite si va sugerez asta tuturor si mai incape un imperativ aici ... in cazul in care gasiti ecranizarea acestei carti (in special varianta franceza) fiti intr-atat de buni si generosi incat sa ma anuntati si pe mine ...
Si daca tot veni vorba despre viata si moarte, chiar daca a unor sentimente, care nu pot muri ci doar noi le putem ingropa inconstienti de faptul ca ele inca mai respira si ca valvele arterelor inca se deschid si inchid la intervale egale de timp; atata timp cat am adus in discutie sepulturi si inhumari sa-l mentionam pe "Generalul armatei moarte" a lui Ismail Kadare care primeste nobila si inalta misiune de a-si exhuma intreaga armata rapusa in "ultimul razboi" cu Albania.
Generalul
stiuse inca de la inceput ca i se incredintase o saracina teribila. Dupa cum ii spusese si ministrul, in misiunea aceea aveau sa-l ajute dragostea si ura. Intorcandu-se acasa de la Ministerul de Razboi, in ziua in care ii oferisera aceasta misiune, simtise o muzica divina invadandu-i sufletul. Era funebra si melancolica in acelasi timp. Deschisese apoi dosarele si incepuse sa le rasfoiasca. Din listele acelea lungi, interminabile aproape, porni sa sufle un vant de razbunare. Se apropie de globul pamantesc si cauta Albania. Simti o bucurie inmensa vazand-o minuscula ca un punct. Apoi il cuprinse ura. In puctul acesta isi gasisera sfarsitul atatia tineri frumosi si viteji. Simti nevoia sa porneasca spre tara aceea salbatica si inapoiata cat mai repede. Avea sa umble printre oamenii aceia, pe care si-i imagina ca pe o turma de pitecantropi, si in privirea lui semeata aveau sa-i citeasca tot dispretul: uitati-va ce ati facut, salbaticilor. Isi inchipuise cu cata maretie va purta el osemintele soldatilor, dar si expresia tulbure, uluita, a albanezilor, precum cea a unui vinovat inconstient, care, dupa ce a spart o vaza de mare pret, sta intr-un colt si priveste buimac. "Si totusi eram mandru, spuse generalul cu o voce obosita, urmarindu-si firul gandurilor, pentru ca aveam sa defilam cu sicriele alor nostri pe sub nasul lor, aratandu-le ca pana si moartea noastra e mai frumoasa decat viata lor. Uite, asa gandeam atunci. Dar am ajuns aici si treburile s-au incurcat..."
... este una din cartile care trebuie recitite si va sugerez asta tuturor si mai incape un imperativ aici ... in cazul in care gasiti ecranizarea acestei carti (in special varianta franceza) fiti intr-atat de buni si generosi incat sa ma anuntati si pe mine ...
8/17/2009
Dor de joc ...
Vrand sa scriu ceva imi dau seama ca nu prea am ce scrie atat de interesant incat sa fie citit de altcineva in afara de mine ... Dimineata asta m-a cuprins o nostalgie melancolica ... Mi-e dor de repetiti, mi-e dor de joc, mi-e dor de orice din "rahatul ala" ... si pana la urma de ce ar fi un rahat atata timp cat ne e dor de el?! atata timp cat facem mastere incercand sa stam cat mai mult in el... Niciodata nu a fost mai mare dorinta in ine de a incepe "scoala" ... o gramada de factori, dar doi foarte importanti: unul scenic, altul extrascenic ... Mi-e dor de serile cu vin la 3 litri in recipient de plasic cu Silly. Mi-e dor de noptile cu discutii lungi si interminabile despre personaje/scena/intentii/actiuni cu zapacita veritabila a.k.a. Paula! ... de noptile lungi si "vinoase" pline de controverse si retorici UAT si tot ce-l inconjoara cu Paul! ... noapti cu "Zarea" alaturi de cuplul "Hiroshima"... Mi-e dor de "el", mi-e dor de "ea" ... si ce voi face pentru urmatoarea luna jumatate?! voi "duce dorul" ... si,pfuai, cate se vor schimba odata cu apropierea lui Octombrie... "de s-ar sfarsi de tot cand s-a facut, mai bine-i cat mai grabnic sa se faca"... o intamplare neprevazuta ma face sa ma opresc aici ... to be continued when I'll have the guts to dig deep in my soul ...
Deep Purple - Love Child
You can walk through fire
Make the north wind blow
Squeeze 'n' tease me honey
When you shake your body
You move my soul
Let me be your lover
Won't you let me be your child
Take me through your universe
Y'know that when you smile
You drive me wild
Love child
Driving me wild
Love child
Always teasin' me
You can ride your pony
Day dream in fairy tales
All I know is I need more
When I see you dance the seven veils
Deep Purple - Love Child
You can walk through fire
Make the north wind blow
Squeeze 'n' tease me honey
When you shake your body
You move my soul
Let me be your lover
Won't you let me be your child
Take me through your universe
Y'know that when you smile
You drive me wild
Love child
Driving me wild
Love child
Always teasin' me
You can ride your pony
Day dream in fairy tales
All I know is I need more
When I see you dance the seven veils
7/29/2009
The little things ...
Primesc in fiecare zi, pe homepage-ul meu (iGoogle) stiri din intreaga lume si constat cu stupoare cum de la o bucata de vreme apar tot felul de mici razboaie, altercatii, violente interetnice in tot mai multe provincii, state si regiuni ale lumii. Daca ar trebui sa aplicam pe aceasta informatie un simplu concept care ne invata ca "si oceanul este facut din stropi de apa", in scurt timp aceste mici si aparent insignifiante, aceasta chestiune va lua o asa amploare incat natalitatea va reprezenta mai putin cu 20% in raport cu mortalitatea. Iar singurul mod prin care ne vom da seama de asta este timpul. Ziarele, radioul, televiziunea se vor umple incet incet de informatii administrativ-juridice, statistici, "relatari de la fata locului", ultimele decrete, pomovari in grad, omagii, represalii...
Incetul cu incetul toata starea asta de (pseudo)disciplina si ordine se va transforma intr-o anarhie si intr-un haos ludic; in care regiunile ocupate de statele putin dezvoltate nu vor fi altceva decat un mare camp de lupta virtuala, de joaca intre natiunile mici si marile puteri mondiale. Este intr-adevar absurd ce spun aici dar problema poate fi comparata cu cea a mediului. Indiferenta si impertinenta societatii poate avea efecte intr-adevar catastrofale. Incapacitatea de a mai comunica si de a ajunge la un consens, va determina o eplozie a orgoliului "national" al marilor puteri.
"Eseu despre orbire" (Jose Saramago) este una din cele mai cutremuratoare carti pe care le-am citit. Paginile acestei carti nu sunt altceva decat niste oglinzi plasate in fata societatii contemporane. "De asta data, expresia pesimismului unui scriitor al Portugaliei nu se manifesta prin obisnuitul lirism melancolic care ne caracterizeaza. Va fi cruda, descarnata, nici macar stilul nu-i va imblanzi duritatea. Romanul nu va varsa lacrimi pentru suferintele personajelor inventate, ci va tipa in fata acestei interminabile si absurde dureri a lumii." (Jose Saramago)
De mentionat faptul ca Jose Saramago a castigat in 1998 premiul Nobel pentru literatura, la trei ani dupa ce a scris aceasta capodopera.
Lumea infatisata nu e una propusa, sugerata sau inventata, iar autorul nu face altceva decat sa-si imagineze si sa vizualizeze lumea in care ne ducem traiul la o scara putin exagerata si toate astea la un tempo ridicat.
Prezinta regresul societatii, dezvoltarea improprie a calitatilor distrugatoare si a moralei barbare ce salajluieste in subconstientul fiecarei comunitati si a fiecarui individ.
Capacitatea scriitorului de a descrie in cel mai mic detaliu efectele, consecintele unei epidemi de orbire in masa este remarcabila. Ecranizarea acestei carti, din 2008, este una extrem de fidela. Prin vocea audio-vizualului si prin maiestria regizorala a lui Fernando Meirelles, cartea lui Saramago prinde viata, iar autenticitatea si verosimilitatea relatarilor este concretizata intr-un motto foarte sugestiv: "Look to the future while you still can"
[click pe titlul acestei postari pentru un blog cel putin extrem de interesant :)]
Incetul cu incetul toata starea asta de (pseudo)disciplina si ordine se va transforma intr-o anarhie si intr-un haos ludic; in care regiunile ocupate de statele putin dezvoltate nu vor fi altceva decat un mare camp de lupta virtuala, de joaca intre natiunile mici si marile puteri mondiale. Este intr-adevar absurd ce spun aici dar problema poate fi comparata cu cea a mediului. Indiferenta si impertinenta societatii poate avea efecte intr-adevar catastrofale. Incapacitatea de a mai comunica si de a ajunge la un consens, va determina o eplozie a orgoliului "national" al marilor puteri.
"Eseu despre orbire" (Jose Saramago) este una din cele mai cutremuratoare carti pe care le-am citit. Paginile acestei carti nu sunt altceva decat niste oglinzi plasate in fata societatii contemporane. "De asta data, expresia pesimismului unui scriitor al Portugaliei nu se manifesta prin obisnuitul lirism melancolic care ne caracterizeaza. Va fi cruda, descarnata, nici macar stilul nu-i va imblanzi duritatea. Romanul nu va varsa lacrimi pentru suferintele personajelor inventate, ci va tipa in fata acestei interminabile si absurde dureri a lumii." (Jose Saramago)
De mentionat faptul ca Jose Saramago a castigat in 1998 premiul Nobel pentru literatura, la trei ani dupa ce a scris aceasta capodopera.
Lumea infatisata nu e una propusa, sugerata sau inventata, iar autorul nu face altceva decat sa-si imagineze si sa vizualizeze lumea in care ne ducem traiul la o scara putin exagerata si toate astea la un tempo ridicat.
Prezinta regresul societatii, dezvoltarea improprie a calitatilor distrugatoare si a moralei barbare ce salajluieste in subconstientul fiecarei comunitati si a fiecarui individ.
Capacitatea scriitorului de a descrie in cel mai mic detaliu efectele, consecintele unei epidemi de orbire in masa este remarcabila. Ecranizarea acestei carti, din 2008, este una extrem de fidela. Prin vocea audio-vizualului si prin maiestria regizorala a lui Fernando Meirelles, cartea lui Saramago prinde viata, iar autenticitatea si verosimilitatea relatarilor este concretizata intr-un motto foarte sugestiv: "Look to the future while you still can"
[click pe titlul acestei postari pentru un blog cel putin extrem de interesant :)]
7/28/2009
The story ain't over ...
... o pereche de pantaloni, un maiou si un strop in plus de alcool; la ce se rezuma o seara(?!) o plecare a ciuva inspre munti, o alta seara cu altcineva, un strop de alcool in plus; la ce se rezuma o vara(?!) ... cand stii ca ai totul?! cand ai o droaie de prieteni in jurul tau sau cand "prietenii" nu te anunta, macar ?! cand te astepti la ceva si esti sigur ca vei obtine sau cand nu te astepti la nimic si crezi ca vei fi la fel?! veselie inseamna fericire?! bucurie reprezinta cu adevarat fericire?! este cineva care-ti poate raspunde la toate intrebarile... un filosof ar spune "doar tu!"... ar ffi ideal daca,macar, tu ti-ai putea raspunde... de ce vorbesc "cu mine" la persoana a doua?! nici macar la asta nu-mi pot raspunde ... de ce scrii porcariile astea ?! daca le scrii inseamna ca mai ai o farama de speranta... si de fapt la ce speri?!... de ce pui puncte de suspensie dupa aproape fiecare fraza?! intotdeauna va ramane ceva, intotdeauna vei omite ceva... te salveaza acele puncte de suspensie?! de unde stii ca intotdeauna?! de unde stii ca da sau ca nu?!
A face public ceea ce gandestii, simti si scrii este ipocrit! cine va intelege vreodata ce este in capul tau! in capul tau putred... cat de inalta este marea?! cat de adanc e cerul?! cum poate o intrebare sa convietuiasca alaturi de o exclamare"?!" ... de ce te autodistrugi?! asta este intrebarea, poate, cea mai delicata... dar poti sa te autoedifici?! as vrea sa invat!
"Roy ar spune" - nothing ever dies
The Story Ain't Over ... (and will never be...)
Rousing from dreams, craving for someone
Wept himself to sleep
He s waiting for a sign from above
Where is the love
The hourglass in pieces, dashed to the wall
The future is over
Tomorrow's been slipping away
And nothing remains
He'd known it won't last forever
She'd go ahead for a while
When you open your eyes
When you gaze at the sky
When you look to the stars
As they shut down the night
You feel this story ain't over
Where is the candle in this lonesome night?
Angle why are you so wayward
Abandoning me, try my belief
When life is not words
and tongue is not answers
And we only can t see a reason
Why would it mean
that it's not meant to be
He'd known it won't last forever
She d go ahead for a while
When you open your eyes
When you gaze at the sky
When you look to the stars
As they shut down the night
You know this story ain't over
A face public ceea ce gandestii, simti si scrii este ipocrit! cine va intelege vreodata ce este in capul tau! in capul tau putred... cat de inalta este marea?! cat de adanc e cerul?! cum poate o intrebare sa convietuiasca alaturi de o exclamare"?!" ... de ce te autodistrugi?! asta este intrebarea, poate, cea mai delicata... dar poti sa te autoedifici?! as vrea sa invat!
"Roy ar spune" - nothing ever dies
The Story Ain't Over ... (and will never be...)
Rousing from dreams, craving for someone
Wept himself to sleep
He s waiting for a sign from above
Where is the love
The hourglass in pieces, dashed to the wall
The future is over
Tomorrow's been slipping away
And nothing remains
He'd known it won't last forever
She'd go ahead for a while
When you open your eyes
When you gaze at the sky
When you look to the stars
As they shut down the night
You feel this story ain't over
Where is the candle in this lonesome night?
Angle why are you so wayward
Abandoning me, try my belief
When life is not words
and tongue is not answers
And we only can t see a reason
Why would it mean
that it's not meant to be
He'd known it won't last forever
She d go ahead for a while
When you open your eyes
When you gaze at the sky
When you look to the stars
As they shut down the night
You know this story ain't over
7/14/2009
Ce atata tevatura ?!
Stiu fiecare denivelare si fiecare bobita -rezultate din indiferenta sau imperfectiunea cu care muncesc zugravii- de pe tavanul camerei mele. Le pot distinge din ce in ce mai bine cu fiecare noapte ce trece pentru ca-mi rezerv dreptul,noapte de noapte, sa le analizez in cel mai mic detaliu. E poate unul din acele nesuferite lucruri cu care nu te poti nicicum obisnui. Si incerci metodele clasice si traditionale cum ar fi numaratul; si ajungi sa determini valoarea cantitativa a peste 45 de stane si nu reusesti sa treci de acea faza frustranta a somnului. Nu esti in stare nici sa te trezesti sa faci ceva concret, in spiritul practic, nici sa adormi... e al naibii de agasant... Si te gandesti la tot felul de ineptii si o impresionanta suma de idei aberante/redundante iti invadeaza creierul... Si te gandesti la Oedip si la ciudata sa "familie", si te gandesti cum se poate sa-ti fii propriul tata si invers sau cum se poate ca tatal tau sa-ti fie tie fiu...Si cum doar Iocasta stie si cum ea nu a lasat acest adevar sa prinda viata, incepi sa te gandesti la treburile si la indatoririle de care trebuie sa te achiti a doua zi, ca sa intaresti conceptia ce face aceasta viata sa fie monotona... Intr-un final, singurul lucru care iti da puterea sa te ridici din pat este una din nevoile fiziologice ("exprimarea hidraulica") si la revenirea in pat observi ca de mai bine de 3 ore privesti acel tavan pe care deja il urasi si care iti face sistemul nervos sa tremure si tot ce vrei e sa-ti iei ramas bun de la denivelari si bobite pana dimineata cand le vei vedea odihnit, in lumina zorilor ...
Have you seen the old man
In the closed-down market
Kicking up the paper,
With his worn out shoes?
In his eyes you see no pride
Hand held loosely at his side
Yesterday's paper telling yesterday's news
Have you seen the old girl
Who walks the streets of London
Dirt in her hair and her clothes in rags?
She's no time for talking,
She just keeps right on walking
Carrying her home in two carrier bags.
In the all night cafe
At a quarter past eleven,
Same old man is sitting there on his own
Looking at the world
Over the rim of his tea-cup,
Each tea lasts an hour
Then he wanders home alone
So how can you tell me you're lonely,
And say for you that the sun don't shine?
Let me take you by the hand and walk you through
The streets of London
I'll show you something to make you change your mind
Have you seen the old man
Outside the Seaman's Mission
Memory fading with the medal ribbons that he wears
In our winter city,
The rain cries a little pity
For one more forgotten hero
And a world that doesn't care
Have you seen the old man
In the closed-down market
Kicking up the paper,
With his worn out shoes?
In his eyes you see no pride
Hand held loosely at his side
Yesterday's paper telling yesterday's news
Have you seen the old girl
Who walks the streets of London
Dirt in her hair and her clothes in rags?
She's no time for talking,
She just keeps right on walking
Carrying her home in two carrier bags.
In the all night cafe
At a quarter past eleven,
Same old man is sitting there on his own
Looking at the world
Over the rim of his tea-cup,
Each tea lasts an hour
Then he wanders home alone
So how can you tell me you're lonely,
And say for you that the sun don't shine?
Let me take you by the hand and walk you through
The streets of London
I'll show you something to make you change your mind
Have you seen the old man
Outside the Seaman's Mission
Memory fading with the medal ribbons that he wears
In our winter city,
The rain cries a little pity
For one more forgotten hero
And a world that doesn't care
Abonați-vă la:
Postări (Atom)