... am inceput sa scriu referitor la unele carti si filme care ,poate, m-au marcat, poate doar le-am agreat dar care cu siguranta mi-au trezit sau amplificat niste sentimente noi sau, respectiv, neexperimentate de mult. Am "plagiat" ideea din blogul unei prietene ( Raluca Blaga, ex.Balan, a.k.a. Ralucutza) ~ http://ralucablaga.blogspot.com/ ~, pe care va indemn sa intrati sau sa-l vizitati zilnic; veti gasi lucruri cel putin interesante. Tind sa cred ca aceste postari incita sau starnesc interesaul pentru niste carti/filme care la un moment dat au provocat anumite stari, au construit sau remarcat conceptii, au dezvoltat perceptii si au ajutat sa prinda viata unele sentimente si ganduri, poate de mult, ingropate.
Si daca tot veni vorba despre viata si moarte, chiar daca a unor sentimente, care nu pot muri ci doar noi le putem ingropa inconstienti de faptul ca ele inca mai respira si ca valvele arterelor inca se deschid si inchid la intervale egale de timp; atata timp cat am adus in discutie sepulturi si inhumari sa-l mentionam pe "Generalul armatei moarte" a lui Ismail Kadare care primeste nobila si inalta misiune de a-si exhuma intreaga armata rapusa in "ultimul razboi" cu Albania.
Generalul

stiuse inca de la inceput ca i se incredintase o saracina teribila. Dupa cum ii spusese si ministrul, in misiunea aceea aveau sa-l ajute dragostea si ura. Intorcandu-se acasa de la Ministerul de Razboi, in ziua in care ii oferisera aceasta misiune, simtise o muzica divina invadandu-i sufletul. Era funebra si melancolica in acelasi timp. Deschisese apoi dosarele si incepuse sa le rasfoiasca. Din listele acelea lungi, interminabile aproape, porni sa sufle un vant de razbunare. Se apropie de globul pamantesc si cauta Albania. Simti o bucurie inmensa vazand-o minuscula ca un punct. Apoi il cuprinse ura. In puctul acesta isi gasisera sfarsitul atatia tineri frumosi si viteji. Simti nevoia sa porneasca spre tara aceea salbatica si inapoiata cat mai repede. Avea sa umble printre oamenii aceia, pe care si-i imagina ca pe o turma de pitecantropi, si in privirea lui semeata aveau sa-i citeasca tot dispretul: uitati-va ce ati facut, salbaticilor. Isi inchipuise cu cata maretie va purta el osemintele soldatilor, dar si expresia tulbure, uluita, a albanezilor, precum cea a unui vinovat inconstient, care, dupa ce a spart o vaza de mare pret, sta intr-un colt si priveste buimac. "Si totusi eram mandru, spuse generalul cu o voce obosita, urmarindu-si firul gandurilor, pentru ca aveam sa defilam cu sicriele alor nostri pe sub nasul lor, aratandu-le ca pana si moartea noastra e mai frumoasa decat viata lor. Uite, asa gandeam atunci. Dar am ajuns aici si treburile s-au incurcat..."

... este una din cartile care trebuie recitite si va sugerez asta tuturor si mai incape un imperativ aici ... in cazul in care gasiti ecranizarea acestei carti (in special varianta franceza) fiti intr-atat de buni si generosi incat sa ma anuntati si pe mine ...