The little things ...

Primesc in fiecare zi, pe homepage-ul meu (iGoogle) stiri din intreaga lume si constat cu stupoare cum de la o bucata de vreme apar tot felul de mici razboaie, altercatii, violente interetnice in tot mai multe provincii, state si regiuni ale lumii. Daca ar trebui sa aplicam pe aceasta informatie un simplu concept care ne invata ca "si oceanul este facut din stropi de apa", in scurt timp aceste mici si aparent insignifiante, aceasta chestiune va lua o asa amploare incat natalitatea va reprezenta mai putin cu 20% in raport cu mortalitatea. Iar singurul mod prin care ne vom da seama de asta este timpul. Ziarele, radioul, televiziunea se vor umple incet incet de informatii administrativ-juridice, statistici, "relatari de la fata locului", ultimele decrete, pomovari in grad, omagii, represalii...
Incetul cu incetul toata starea asta de (pseudo)disciplina si ordine se va transforma intr-o anarhie si intr-un haos ludic; in care regiunile ocupate de statele putin dezvoltate nu vor fi altceva decat un mare camp de lupta virtuala, de joaca intre natiunile mici si marile puteri mondiale. Este intr-adevar absurd ce spun aici dar problema poate fi comparata cu cea a mediului. Indiferenta si impertinenta societatii poate avea efecte intr-adevar catastrofale. Incapacitatea de a mai comunica si de a ajunge la un consens, va determina o eplozie a orgoliului "national" al marilor puteri.
"Eseu despre orbire" (Jose Saramago) este una din cele mai cutremuratoare carti pe care le-am citit. Paginile acestei carti nu sunt altceva decat niste oglinzi plasate in fata societatii contemporane. "De asta data, expresia pesimismului unui scriitor al Portugaliei nu se manifesta prin obisnuitul lirism melancolic care ne caracterizeaza. Va fi cruda, descarnata, nici macar stilul nu-i va imblanzi duritatea. Romanul nu va varsa lacrimi pentru suferintele personajelor inventate, ci va tipa in fata acestei interminabile si absurde dureri a lumii." (Jose Saramago)
De mentionat faptul ca Jose Saramago a castigat in 1998 premiul Nobel pentru literatura, la trei ani dupa ce a scris aceasta capodopera.
Lumea infatisata nu e una propusa, sugerata sau inventata, iar autorul nu face altceva decat sa-si imagineze si sa vizualizeze lumea in care ne ducem traiul la o scara putin exagerata si toate astea la un tempo ridicat.
Prezinta regresul societatii, dezvoltarea improprie a calitatilor distrugatoare si a moralei barbare ce salajluieste in subconstientul fiecarei comunitati si a fiecarui individ.
Capacitatea scriitorului de a descrie in cel mai mic detaliu efectele, consecintele unei epidemi de orbire in masa este remarcabila. Ecranizarea acestei carti, din 2008, este una extrem de fidela. Prin vocea audio-vizualului si prin maiestria regizorala a lui Fernando Meirelles, cartea lui Saramago prinde viata, iar autenticitatea si verosimilitatea relatarilor este concretizata intr-un motto foarte sugestiv: "Look to the future while you still can"
[click pe titlul acestei postari pentru un blog cel putin extrem de interesant :)]