De vreo 2 saptamani ma aflu intr-o avansata stare nostalgica ce ma poarta doar la malul marii, in bine-cunoscuta si prost-exploatata, Vama Veche... Data fiind definitia nostalgiei, singurul lucru ce ma face sa tanjesc dupa Vama este Vama si aproape deloc actele, scenele si personajele care-mi umpleau zilele in acel loc care te face si te invita sa fii tot ceea ce esti... Inainte sa merg in Vama auzeam persoane vorbind despre Vama ca despre ceva fantastic, euforic, mistic si mi se parea ca sunt exagerati si mult prea naivi ... desi nu erau cele mai onorabile si mai de incredere persoane din lume, aveau, in mare parte, dreptate ... desi il consider un loc minunat, lucrurile care se petrec acolo nu sunt, intr-o proportie considerabila, cele mai frumoase, onorabile sau estetice placute, totusi spatiul acela iti provoaca o anumita stare de buna dispozitie exagerata, aproape euforica...e foarte straniu cum un loc in care se intampla chestii ridicole sau hidoase in proportie de 60%(zic eu...)imi poate starni o stare de melancolie atat de profunda ...Tind sa cred ca uratul poate provoca o anumita doza contagioasa de frumos... mi-e dor, tanjesc dupa atmosfera aia si totusi nu vreau sa ajung acolo -intocmai tanarului cineast din "Umbra" lui Kadare- ...
Dancing in the moonlight,
Singing in the rain ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu